Publicat pe

SISTEMUL DE IRIGAȚII – ce este și cum îl instalezi

Irigația este un ansamblu de lucrări și operații prin care se aduce și se administrează artificial apă pe un teren cu vegetație (de obicei), fie pentru a ajuta la sporirea recoltelor agricole, fie pentru a întreține obiective de arhitectură peisagistică, fie pentru refacerea vegetației pe terenurile modificate prin lucrări de construcții, fie pentru stabilizarea solurilor slab coezive în scopul evitării eroziunii eoliene, fie pentru diminuarea efectelor înghețurilor târzii, fie pentru crearea unui microclimat mai umed în timpul perioadelor secetoase și excesiv de călduroase. Irigația este principala măsură de combatere a efectelor secetei asupra platelor. Este uneori utilizată în combinație cu desecarea (drenajul) pentru ameliorarea de soluri salinizate sau pentru evitarea salinizării solurilor irigate și/sau desecate.

Dacă vorbim din punct de vedere agricol, irigația se efectuează printr-un sistem de măsuri economico-organizatorice, tehnice și agrotehnice. Prin irigația rațională se creează condiții favorabile pentru creșterea și dezvoltarea plantelor asigurând recolte mai bune și stabile de culturi agricole, independente de cantitatea de precipitații atmosferice. Irigația se poate efectua în timp în mod periodic (la anumite termene și norme stabilite) sau o singură dată (prin submersiune, cu apele provenite din urma topirii zăpezilor, și prin inundare, când apa acoperă suprafața irigabilă numai în perioada de revărsare). Ca surse de apă pentru irigații pot fi folosite râurile, lacurile, apele subterane și alte surse de apă naturale. Apa este adusă pe teritoriul de irigat cu ajutorul unui sistem de irigație care trebuie întreținut, ceea ce implică cheltuieli financiare.

Dacă sunteți la primul contact cu sistemele de irigare automatizate sau sunteți hotărât să începeâi un proiect de irigare în gradina dumneavoastră, informațiile din această pagină, vă vor îndruma, pas cu pas, către a obține rezultatul dorit din prima încercare. Pentru că fiecare proiect este diferit, pe tot parcursul procesului, dacă aveți nevoie de asistență, vă stăm la dispoziție cu răspunsuri la orice întrebări de natură tehnică sau practică. În zona noastră climatică, majoritatea plantelelor nu primesc de la natură toată apa de care au nevoie. Aici intervine sistemul automatizat de irigare, care vă ajută să:

  • Furnizati în mod regulat apa necesară plantelor, chiar și în timpul vacanțelor
  • Mențineți sănătatea peisajului și amenajării grădinii
  • Folosiți timpul liber pentru alte scopuri
  • Reduceți consumul de apă față de un sistem manual de irigare (cu furtunul).

Sistemul automatizat de irigare presupune o rețea destul de simplă de conducte și conexiuni îngropate în grădină. Cele două mari variante ale sistemelor de irigare rezidențiale sunt IRIGAREA PRIN ASPERSIE și IRIGAREA PRIN PICURARE.

IRIGAREA PRIN ASPERSIE

Irigarea prin aspersie se face prin aspersoare pop-up telescopice (numite și sprinklere, sau popular „stropitori”) cu diverse înălțimi de ridicare față de sol, și se adresează în special zonelor cu gazon. Aspersoarele sunt complet îngropate și mascate, făcându-și apariția strict pe durata udării. Tipurile de aspersoare ce se pot regăsi într-un sistem de irigare, și aplicațiile lor, sunt:

  • Aspersoarele rotative – Acest tip de aspersor se caracterizează printr-un jet de apă ce se rotește pe un unghi stabilit la proiectare și la reglajul aspersorului, și este utilizat cu precădere pentru peluzele cu gazon cu deschidere mai mare. În funcție de model, pot atinge raze de udare între 5 și 15 metri, sau mai mult pentru modelele destinate terenurilor sportive.

  • Aspersoare spray – Aspersoarele spray se caracterizează printr-o perdea de apă uniformă, distribuită pe un unghi pre-stabilit și reglabil. Se utilizează pentru spații cu gazon cu deschidere mică, sau pentru borduri florale și zone mai largi cu vegetație deasă. De regulă, este vorba despre un corp de aspersor căruia i se atașează o duză achiziționată separat, duză care îi stabilește raza și unghiul sau forma de udare. Se pretează pentru raze de udare între 0,6 și 5,5 metri.

IRIGAREA PRIN PICURARE

Irigarea prin picurare se realizează cu ajutorul unui tub de picurare (numit și furtun de picurare) așezat la suprafața terenului, de regulă mascat de vegetație, conectat la sistemul de conducte subterane pentru funcționarea automatizată. Există și varianta de tub de picurare ce se poate monta îngropat, aproape de rădăcinile plantelor, o tehnologie din ce în ce mai căutată în ultimii ani. Tubul de picurare conține, de regulă, picurătoare (numite uneori și duze) preinstalate la o distanță anume pe lungimea tubului, cu un debit de apa fix (ex. 4 litri/ora/picurător, 33 cm distanță între picurătoare). Această variantă se pretează irigării zonelor cu vegetație foarte deasă, sau a gardurilor vii. Irigarea prin picurare poate fi cu până la 80% mai eficientă decât udarea manuală, în ceea ce privește consumul de apă.

Irigarea gazonului și a grădinii – Sistemele de irigații prin picurare sunt foarte potrivite și pentru utilizarea în gospodării. De regulă, pentru udarea gazonului și a grădinilor, cea mai populară opțiune o reprezintă sistemele subterane de irigare dotate cu aspersoare telescopice. Instalat subteran, la o adâncime de 30-35 cm, are o durată de viață mult mai lungă decât sistemele de irigații instalate la suprafață, iar costurile operaționale sunt foarte mici sau chiar inexistente. Acest tip de sistem rezistă până la 20-25 de ani fără reparații majore și costisitoare. Sistemele subterane sunt foarte convenabile și datorită posibilității de a automatiza procesul de udare. În ce privește conexiunea la sursa de apă, aceasta se realizează de regulă cu ajutorul unei instalații hidrant – robineți.

Mai jos vei găsi o serie de avantaje ale sistemelor de irigații subterane prin picurare.

  • Oferă posibilitatea dozării precise a cantității de apă, în funcție de tipul culturii și de etapa de dezvoltare a acesteia, optimizând astfel consumul de apă. Poate fi setată cu ajutorul unui temporizator pentru irigat în funcție de necesarul de utilizare. Reduce pierderile de apă cu până la 40%, deoarece apa nu va ajunge în profunzimea solului, de unde plantele nu o pot extrage prin rădăcini.
  • Irigă uniform și crește randamentul culturilor
  • Irigă strict zonele în care sunt plantele, spațiile dintre acestea rămânând uscate, lucru care ajută și la combaterea și evitarea răspândirii buruienilor.
  • Irigă solul din jurul plantelor, nu și corpul acestora, împiedicând astfel răspândirea bolilor și a dăunătorilor. Pentru că riscurile de apariție a buruienilor, dăunătorilor și bolilor sunt scăzute, este considerată și o metodă de a reduce folosirea tratamentelor chimice pentru plante și gazon.
  • Permite utilizarea fertilizanților diluați în apa pentru irigare, reducând astfel cantitatea acestora și permițând dozarea în funcție de necesități. În plus, fertirigarea este eficientă și din punct de vedere al costurilor, pentru că nu implică folosirea forței de muncă calificate.
  • Asigură o irigare uniformă și de durată a solului, omogenizând textura acestuia.
  • Este mai puțin agresivă pentru plante, în comparație cu alte metode, deoarece nu scade drastic temperatura solului.
  • Nu este o metodă riscantă de irigare în timpul zilelor caniculare, pentru că, neudând direct organele plantelor, acestea nu se pot arde nici dacă temperaturile depășesc 40 de grade Celsius.
  • Este eficientă din punct de vedere al timpului.
  • Sistemele subterane de irigații prin picurare pot fi complet automatizate, deoarece permit reglarea debitului și a presiunii apei și se declanșează în funcție de umiditatea solului și a aerului, dar și a temperaturii acestora, prin tehnologia cu senzori integrată.
  • Sistemele moderne de irigații te pot scuti de multe eforturi ce țin de îngrijirea gazonului și a grădinii. Aceste soluții nu doar că vor asigura un randament mai bun al micilor culturi și un aspect mereu îngrijit al curții, dar te vor ajuta și să economisești timp pentru tine și, pe termen lung, chiar și bani. În plus, sunt accesibile și la îndemâna oricui și customizabile în funcție de nevoile fiecărui tip de teren și cultură.

Următoarea etapă în irigații este realizarea proiectului și a listei de materiale, pe cont propriu. Acii putem spune că ideea ta prinde viață. Acordă timp și atenție ghidului de mai jos, pentru a ști clar și simplu ce ai de făcut.

Acest ghid este destinat în a te ajuta în instalarea unui sistem de irigare automatizat, subteran, pentru spații rezidențiale de dimensiuni mici și medii. Indicațiile și pașii descriși vă vor ajuta în înțelegerea procesului și realizarea proiectului dumneavoastră. Ca în orice domeniu al instalațiilor, pentru rezultate optime, puteți apela la specialiști în irigații, iar pentru suprafețe mari, spații sportive sau comerciale, vă recomandăm acest lucru. Fără îndoială, proiectarea și instalarea unui sistem de irigare reprezintă o lucrare destul de mare, însă nu una dificilă. AGRONOMO oferă servicii de proiectare, implementare și întreține, fiind mereu la dispozitie oricărui client cu orice detalii tehnice și sfaturi legate de implementare și montaj.


În primă fază, trebuie întocmită lista de unelte necesare

  • Mănuși de protecție
  • Unelte pentru săpat și așezat pământul (cazma, plantator, lopată)
  • Unealtă pentru tăiat conducta
  • Unealtă pentru găurit conducta
  • O ruletă
  • Stegulețe colorate sau alt tip de marcaj pentru aspersoare
  • Cheie tubulară de 10 sau 13 mm (pentru colierele de bransament)
  • Șurubelniță în cruce
  • Șurubelnită dreaptă mică
  • Cutter
  • Clește patent
  • Unealtă strângere fitting-uri compresiune (sau clește mare)

REALIZAREA CONEXIUNII LA SURSA DE APĂ

INSTALAREA CONDUCTEI PRINCIPALE

Dacă aveți un cămin existent la sursa de apă, suficient de încăpător, puteți opta pentru montajul electrovanelor grupat, în acest cămin, caz în care conducta principală a sistemului (mereu sub presiune) va fi doar o scurtă bucată de la punctul de conexiune până la intrarea în electrovane.

Trașati traseul conductei principale, de la punctul de conexiune până la punctul sau punctele de amplasare a electrovanelor

Dacă aveți un gazon existent, puteți, opțional, să plasați o folie de plastic pe marginea șanțului pentru a așeza brazdele de gazon și pământ săpate manual

Săpătura trebuie să aibă o adâncime de aprox. 20-25 cm, și o lățime de aprox. 20 cm. Lățimea este suficient, de regulă, să aibă lățimea unei cazmale. Dacă aveți posibilitatea, puteți închiria un utilaj pentru săpat motorizat, care necesită însă o oarecare experiență pentru folosire

După pregătirea șanțului, începând cu punctul de conexiune, măsurați, taiați și poziționați conducta de-a lungul săpăturii, folosind coturi, teuri și mufe acolo unde este nevoie, până ce ați ajuns la toate punctele de montaj ale electrovanelor

NOTĂ! Subtraversările – Uneori veți întâlni în practică situația în care, pentru a respecta proiectul, trebuie să treceți cu o conductă pe sub o alee, adică să realizați o subtraversare. Dacă, prin construcție, aleea sau suprafața respectivă nu permite demontarea și săpătură normală, puteți încerca urmatoarea variantă. Tăiați o bucată de țeavă suficient de lungă (lățimea aleii + 1 metru). Adaptați la unul dintre capete un furtun de gradină, iar la celalalt capăt o duză a furtunului de grădină. Porniți apa și deschideți duza furtunului la un debit cât mai mare, și începeți împingeți ușor bucata de conductă pe sub alee. Pe măsură ce pământul se îmbibă de apă, conducta ar trebui să avanseze ușor. După ce ați realizat traversarea, scoateți adaptările și mufați bucata de conductă la conducta principală.

MONTAJUL ELECTROVANELOR

Acum că aveți conducta principală pe poziție, puteți monta electrovanele corespunzătoare fiecărei zone. Electrovanele vor fi poziționate, în sistemul dumneavoastră, fie grupate într-un singur loc, fie individual, fiecare în dreptul zonei pe care o deservește, fie grupate câte 2, 3 sau 4 în diverse puncte alese din spațiul verde disponibil.

  1. În cazul amplasării individuale, tăiați conducta în dreptul fiecărei electrovane și montați un teu sau un racord filetat în care veți înfileta electrovana. În cazul amplasării grupate în teren, cu ajutorul unui racord montați distribuitorul cu 2, 3 sau 4 ieșiri pentru electrovane
  2. Înfiletați electrovanele în distribuitor, teu sau racord.
  3. Dacă aveți un distribuitor cu mai multe ieșiri decât numărul de electrovane, montați câte un  capac în fiecare ieșire liberă a distribuitorului. Acesta este un moment în care puteți lua în calcul extinderi viitoare, prin prevederea unei ieșiri în plus pe distribuitor pentru o electrovană montată ulterior. Va trebui să luați în calcul acest aspect și în alegerea cablului cu un număr de fire mai mare. Pentru un montaj cât mai exact al cutiilor de electrovane față de nivelul solului, recomandăm montarea acestora după astuparea tuturor șanturilor, când conductele vor fi fixate definitiv în pământ

INSTALAREA ZONELOR ȘI A ASPERSOARELOR

În acest pas veți monta conductele secundare și aspersoarele pentru fiecare circuit în parte. Vă recomandăm montarea a câte unei zone, pe rând, pentru situația în care spațiul verde este deja amenajat, pentru a limita cât mai mult timpul în care gazonul sau alte plante vor sta scoase din pământ.

  1. Marcați poziția fiecărui aspersor. Dacă, în acest moment, constatați că acoperirea spațiului verde nu  este completă sau satisfăcătoare, puteți revizui proiectul și adăuga sau repoziționa un aspersor, cu  grijă să vă încadrați în debitul maxim disponibil
  2. După aceeași procedură ca în pasul 2, trasați și poziționati în pământ conducta secundară
  3. Montați pe conductă fitting-urile necesare (coturi, teuri, mufe).
  4. În dreptul aspersoarelor, montați pe conductă colierele de branșare (se mai numesc și branșament  sau bridă), strângeți șuruburile și, cu ajutorul unei unelte de găurit (ex. bormașină cu acumulator)  găuriți conducta prin interiorul colierului, facând o gaură cât mai apropiată cu diametrul din interiorul  piesei respective
  5. Înfiletați brațul flexibil, ce face legătura dintre aspersor și conductă, în colierul de branșare. Acesta poate fi un Swing Joint prefabricat, sau, dacă ați prevăzut în deviz o rolă de furtun flexibil și coturi  separat, acesta este momentul în care veți fabrica legătura flexibilă:
    • Tăiați o bucată de furtun flexibil de lungimea necesară (distanța dintre conductă și locul exact al  poziției aspersorului). Nu este recomandată folosirea acestui furtun flexibil pe o lungime mai mare de 2  metri, din cauza pierderii de presiune
    • Introduceți, prin răsucire, cât mai adânc, la fiecare capăt, câte un cot SBE
  6. Înfiletați aspersorul la celălalt capăt al brațului flexibil

NOTĂ! Nu montați încă duzele, indiferent de tipul aspersorului! Înainte de acest pas veți “clăti” instalația de eventuale impurități rămase pe conductă.

TRASAREA CABLULUI ELECTRIC

În acest pas, veți trasa în teren cablul electric ce va face legătura dintre programator ți fiecare electrovană, pentru a putea astupa săpăturile și a fixa definitiv cutiile de vizitare a electrovanelor. Pentru acest tip de cablu electric, prin care nu va trece o tensiune mai mare de 24V, nu este nevoie de un tub suplimentar de protecție, aceasta fiind o masură suplimentară de precauție.

  1. Pornind de la ultima electrovană, lasând o buclă de rezervă de minim 50 cm de cablu în cutia de vizitare, trasați cablul paralel cu conducta, în același șanț, pe întreg traseul, până în dreptul poziției în care va fi montat programatorul. De multe ori, poziția programatorului nu coincide cu poziția punctului de alimentare cu apă, astfel că este posibil să fie nevoie de încă o săpătură de câțiva metri special pentru acest cablu
  2. În funcție de numărul de fire al cablului, este posibil să aveți în proiect mai multe cabluri prevăzute, caz în care le trasați pe fiecare în parte, având grijă să păstrați acea bucla de rezervă în interiorul cutiei de electrovană
  3. Păstrați o buclă de rezervă de minim 1 metru pentru fiecare cablu, în dreptul programatorului. Fiecare electrovană are un solenoid cu două fire (în general de culoare roșie). Dintre acestea două, unul va fi legat la firul comun al cablului electric, iar celălalt pe un fir separat, dedicat electrovanei respective.
  4. Alegeți o culoare pentru firul comun. De regulă, este utilizat cel galben-verde
  5. Desfaceți cablul și expuneți toate firele
  6. Dezizolați firele dorite (cel comun și cel dedicat electrovanei)
  7. Cu ajutorul conectorilor impermeabili, îmbinați, pe rând, firul comun și firul dedicat cu câte un fir al electrovanei
    • Conectori DBY – dezizolați firele, îmbinați-le între ele prin răsucire, introduceți-le în căpăcelul galben, pe care apoi îl scufundați în tubul cu gel cât mai adânc
    • Conectori DBM – nu dezizolați firele, introduceți câte un fir în fiecare orificiu, și capsați partea neagră cu ajutorul unui clește

NOTĂ! În situația electrovanelor amplasate individual în teren, veți fi nevoit să întrerupeți firul comun în dreptul fiecărei electrovane, în afară de ultima. În acest caz, la îmbinarea firului comun cu firul electrovanei veți avea 3 capete (firul roșu, și cele două capete ale firului comun întrerupt).

ASTUPAREA SĂPĂTURILOR

În acest moment, puteți începe să acoperiți cu pământ conductele și să fixați aspersoarele și cutiile în poziția finală. Pe măsura ce acoperiți cu pământ, tasați pământul pe cât posibil pentru a evita surplusul mare de pământ la final. Fixati asperoarele cât mai aproape de margine sau de colț, cu partea superioară exact la limita suprafeței solului, în poziție perfect verticală (în caz contrar raza de udare va avea de suferit). Fixați cutiile pentru electrovane, de asemenea, în poziție verticală, asigurându-vă că în interiorul ei electrovana/electrovanele sunt cât mai bine centrate pentru a permite accesul ușor în caz de intervenție. Capacul cutiei trebuie să fie în linie cu suprafața solului.

NOTĂ! Cutiile de electrovane au un design ce permite tăierea și adaptarea lor foarte ușor, în funcție de traseul conductelor fiecărui sistem. Cu alte cuvinte, dacă în cazul dumneavoastră constatați că ansamblul electrovanei nu încape în cutie sau se va afla prea adânc în pământ, pur și simplu decupați cutia astfel încât să obțineti poziția dorită. Veți avea nevoie de o unealtă tip fierăstrău pentru cutiile mai mari (dreptunghiulare).

GOLIREA DE IMPURITĂȚI, MONTAJUL ȘI REGLAJUL DUZELOR

  1. Porniți, pe rând, timp de câteva secunde, fiecare electrovană, pentru a vă asigura că orice resturi rezultate în urma instalării au părăsit conductele sau corpurile aspersoarelor și electrovanelor, după care opriți udarea.
  2. Montați duza fiecărui aspersor conform proiectului
  3. Porniți câte o zonă și observați udarea
  4. Cu ajutorul cheițelor de reglaj specifice fiecărui tip de aspersor, reglați unghiul de udare corespunzător cu proiectul, în acest moment.
  5. Nu mai rămâne decât să programați controller-ul după instrucțiunile fiecărui producător și să vă bucurați de grădina dumneavoastră, sau să treceți la următoarea lucrare din cadrul amenajării spațiului dumneavoastră

Spre final, venimîn ajutorul dvs. cu câteva sfaturi pentru a vă face mai ușoară instalarea

  • Oriunde există un filet exterior, va trebui să aplicați bandă de teflon! În funcție de tipul de bandă de teflon utilizat, va fi necesar un număr între 3 și 10 ture de bandă pe filet
  • Uneori, în cadrul aceluiași șanț se vor suprapune 2 sau chiar mai multe conducte. Aceasta nu este o problemă, însă trebuie să fiți foarte atent pentru a nu le incurca
  • Folosiți, pentru tăierea conductei, tubului flexibil sau a tubului de picurare numai un clește special. Prin folosirea unui fierăstrău crește riscul de a înfunda instalația cu resturi de plastic
  • Fitting-urile cu prindere prin compresiune se pot strânge și “la mână”, însă pentru siguranța deplină puteți folosi o cheie specială pentru strângerea lor sau un clește.

Spor la treabă!

Nu uita să ne urmărești periodic, pentru și mai multe sfaturi si idei practice, pentru tine și grădina ta!

AGRONOMO – Plăcerea de a sta în natură! 

Publicat pe

HIDROFOR sau POMPĂ SUBMERSIBILĂ – sfaturi pentru alegerea corectă

Atunci când ne confruntăm cu lipsa apei potabile, alternativa cea mai ușoară este instalarea unei pompe sau a unui hidrofor care să asigure alimentarea cu apă. În agricultură, o pompă submersibilă ne ajută să controlăm surplusul sau lipsa apei, în inginerie sau domeniul construcțiilor furnizează apa indiferent de mediul de lucru. La fel de utile sunt și în cazul propriei case, pentru a alimenta locuința sau a iriga grădina. Astfel, poți apela la aceste utilaje atât pentru uz casnic cât și profesional.

Ca să poți alege una din cele două, trebuie să știi următoarele lucruri:

  • Ce debit de apă ai nevoie
  • Ce presiune a apei ai nevoie
  • Tipul de pompă și felul materialului (fontă/oțel inox)
  • Hidrofor complet echipat / o pompă separată

Pompa submersibilă – O pompă poate asigura apa curentă pentru locuințe sau spații de lucru în zonele fără rețea de apă curentă. În funcție de destinația utilizării, sunt disponibile cu diferite configurații de putere și debite. O pompă submersibilă deține capacitatea de a pompa apa la o presiune mare și cu zgomot redus și poate fi conectată atât la o conductă rigidă cât și la un furtun flexibil. Faptul că motorul pompei este închis ermetic și izolat de lichidul de pompare, o ferește de scurt circuitare. Vei găsi pe piață pompe submersibile monoetajate – pentru ape reziduale sau piscine și multietajate – pentru alimentarea cu apă curată și irigații.

Hidroforul – Hidroforul este potrivit pentru alimentarea cu apă potabilă din fântâni, râuri sau puțuri, inclusiv a apartamentelor atunci când presiunea este redusă. Acestea au capacitatea de a alimenta o întreagă locuință cu apă și se bucură de o rezistență crescută la coroziune. Vei găsi două tipuri de hidrofoare pe piață: cu ejector și complet echipat. Diferența între cele două constă în eficiența cu care trag apa. Un hidrofor complet echipat va scoate apa de la o adâncime de maxim 8 metri, iar unul cu ejector reușește să absoarbă apa de la o adâncime mai mare, datorită țevii în formă de “U”.

Diferența dintre hidrofor și pompa submersibilă este că pompa împinge apa pe coloană și este instalată prin scufundare, în lichidul de pompare, care are și rol de răcire. Hidroforul trage apa din pământ și este amplasat la suprafață, într-o cameră tehnică. Astfel, și hidroforul și pompa submersibilă sunt de ajutor pentru a extrage apa, însă funcționează diferit și pot fi mai potrivite sau mai puțin eficiente, în funcție de mediu. Pompa hidrofor se instalează deasupra puțului și aspiră apa, în timp de pompa submersibilă se scufundă pe fundul apei pentru a împinge apa din pânza freatică la suprafață.

Cum alegi între cele două?

Atunci când trebuie să achiziționezi un astfel de utilaj, e bine să ții cont de frecvența consumului, de adâncimea apei și de distanța la care se află apa de pompat față de locuință. Dacă ai acces la o sursă de apă la mică adâncime poți apela cu încredere la un hidrofor complet echipat. În cazul în care dorești să tragi apa din fântână sau dintr-un râu din apropiere, fie pentru uz casnic fie pentru uz profesional, un hidrofor este suficient de puternic și eficient. În cazul în care nu ai acces la o sursă de energie, poți apela la un generator electric. Ține cont că în acest caz un rezervor mai mare este mai indicat, întrucât hidroforul nu va porni imediat la cel mai mic consum de apă. Pentru alimentarea unei case, unul performant deține un sistem care îi permite să se oprească imediat în lipsa apei. În cazul în care nevoia de alimentare cu apă este mai mare și sursa de apă este la peste 9 m adâncime, atunci pompă submersibilă este cea potrivită. Pompa permite alimentarea cu apă de la o adâncime mai mare față de nivelul solului, și permite utilizarea apei și pentru alte necesități în același timp. Presiunea pompei submersibile este mai mare față de cea a hidroforului și consumul de energie este mai redus, iar funcționarea sa este continuă fiind autoamorsantă.

Diferențele majore între hidrofor și pompa submersibilă nu sunt neapărat la nivel de eficiență. Ambele pot alimenta cu apă potabilă locuințele sau grădinile, însă pompa este ceva mai autonomă. Aceasta, odată scufundată nu are nevoie de amorsare, răcire și nu trebuie să recircule apa, nu are limită de presiune (doar cea dată de calitatea țevilor). Atunci când ai de ales dintre cele două, cel mai bine e să achiziționezi pe baza nevoilor tale și a mediului în care trebuie să asiguri aprovizionarea cu apă. Investește in utilajul care îți furnizează apă suficientă pentru tine. După această introducere mai amplă, încercăm să detaliem fiecare tip de dispozitiv în parte.

HIDROFORUL

Hidroforul înseamnă practic un sistem automatizat ce face alimentarea cu apă a locuinței. Hidroforul este acea componentă a unei instalații de apă, utilizat pentru a ridica presiunea apei reci la un nivel optim, atunci când rețeaua de distribuție nu asigură acest lucru. Cu toții suntem nemulțumiți atunci când constatăm faptul că presiunea apei este foarte scăzută. Acest lucru se întâmplă destul de des și aproape în orice loc: zone rezidențiale, clădiri publice, școli, spitale, birouri și nu numai. De asemenea, un hidrofor poate fi utilizat și pentru pomparea apei din fântâni, puțuri sau rezervoare aflate la adâncime. Un hidrofor rezolvă cu succes aceste probleme, fiind o alternativă în ceea ce privește optimizarea alimentării cu apă. Datorită aerului comprimat, apa este împinsă din rezervor până la înălțimea necesară.

Termenul de electropompă este denumirea corectă din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea, pompă este cel mai des folosit în limbajul uzual. Aceasta este formată din motor electric şi pompă. Vom folosi ambii termeni pentru a face referire exact la fiecare echipament. Este recomandat să achiziționezi o pompă cu capac din inox, chiar dacă este mai scumpă, asta pentru că inoxul alimentar garantează faptul că apa ce va ajunge la robinet va avea cea mai bună calitate.

Principala caracteristică după care se face alegerea hidroforului în reprezintă consumul, care depinde de câți oameni locuiesc în casă. De exemplu dacă sunt 3 băi și 2 persoane care stau în casă, debitul va fi mai mic decât atunci când locuiesc 4 persoane și folosesc apa tot timpul. Pentru a afla ce debit de apă este necesar și care este consumul de apă, ne putem uita la valorile de mai jos unde este estimat debitul pentru consumatorii casnici.

  • Toaletă = 9 l/min
  • Duș obișnuit = 10-15 l/min
  • Duș cu consum redus de apă = 7 l/min
  • Robinet de apă = 10 l/min
  • Mașina de spălat vase = 15 l/min
  • Furtun de grădină = 20 l/min
  • Aspersor = 10 – 15 l/min

Al doilea element component important este vasul de hidrofor. Poate avea mai multe capacităţi, cea mai utilizată fiind de 24 litri. În funcţie de aplicaţii se pot utiliza vase cu capacităţi mai mari de atât. Menționăm și faptul că vasul poate fi de culoare albastră sau roşie.

Care este rolul vasului de hidrofor?

Cel mai important rol este acela de a proteja pompa de așa numitele lovituri de berbec, presiuni ce pot afecta buna funcţionare a pompei. Al doilea rol este acela de a micşora numărul de porniri-opriri ale electopompei, reducând astfel consumul de curent electric. Racordul antivibrant face legătura între pompă şi vasul de hidrofor, manometrul măsoară şi afişează presiunea de apă creată de pompă in circuitul de alimentare, presostatul avînd rolul de a porni şi opri electropompa în funcţie de presiunea de apă de pe circuitul de alimentare. Sistemul de ţevi ce pleacă de la hidrofor până la fiecare robinet din casă. Presostatul ştie să citească 2 presiuni: minimă de 1,5 bar şi maximă de 2,5 bar. Cu aceste presiuni este setat presostatul atunci când este cumpărat, dar pot fi reglate (mărite sau micşorate) de către un instalator.

Ce presiune îți trebuie la hidrofor?

În mod normal, o presiune necesară pentru hidrofor este între 2,5 – 5 bar. Ca să afli ce presiune îți trebuie, trebuie să ai răspunsuri la cele de mai jos:

  1. Care este distanța între pompă și cel mai înalt punct de consum
  2. La ce adâncime față de pompă este luciul apei
  3. La ce distanță trebuie să împingă pompa
  4. Ce tip de țeavă, ce material și ce lungime are aceasta
  5. Ce presiune trebuie să ai la robinet (sau la aspersor)
  6. Care este sursa de apă
  7. Ce alimentare electrică ai nevoie (220V – 380V) și ce putere

De ce să alegi un hidrofor de adâncime? – Un hidrofor complet echipat este varianta necesară dacă tragi apa dintr-un rezervor, din fântână sau altă sursă de unde apa trebuie aspirată. Multe hidrofoare sunt autoamorsante. Dacă adâncimea de unde trage pompa este mare, scade debitul. Hidrofoarele sunt puțin zgomotoase dar ai nevoie de ele. Să nu uiți că adâncimea maximă de la care poate aspira este de 7-8 metri.

De ce să alegi o pompă multietajată? – O pompă multietajată o poți folosi dacă tragi apa dintr-un rezervor și alimentezi consumatorii. De cele mai multe ori acestea nu sunt autoamorsante. Aceste pompe multietajate folosesc mai multe etaje pentru a ridica presiunea folosind mai puțină energie pentru asta.

Ce face presostatul hidroforului? – Presostatul se folosește pentru a porni sau opri pompa în funcție de presiune. Are setată o presiune minimă și o presiune maximă. Este necesar și un vas de expansiune pentru a reduce ciclurile pornit/oprit ale pompei.

De ce este necesar vasul de expansiune? – Vasul de expansiune de hidrofor în combinație cu presostatul, permit pornirea și oprirea pompei în funcție de presiune. Acesta reduce numărul de porniri-opriri ale pompei, crescând durata de viață. Consumul eletric este redus pentru că pompa nu mai pornește de fiecare dată când dăm drumul la un robinet. Toate cestea contribuie și la un zgomot redus al pompei.

Dacă vorbim de ansambluri rezidențiale, atunci alegeți un hidrofor pentru alimentare de la rețea sau pentru pomparea apei din fântâni. De exemplu, pentru irigarea grădinilor, trebuie luate în calcul hidrofoarele cu presiune și debit mare. Cu cât motorul pompei are putere mai mare, cu atât adâncimea de aspirație este mai mare. În plus, vă recomandăm să optați pentru un hidrofor performant care deține un sistem integrat, pentru a se opri automat atunci când este sesizată lipsa de apă. De asemenea, luați în calcul eficiența energetică și alegeti un hidrofor cu un consum de energie redus.

În prezent există o gamă foarte variată de hidrofoare care răspund cerințelor omului modern, din ce în ce mai exigent. Hidrofoarele de 9 m au coloana de aspirație de 9 metri, ceea ce înseamnă că aceasta este distanța de la hidrofor până la luciul apei. Hidrofoarele de 30 m sunt cele de mare adâncime, destinate în cazul alimentării dintr-un puț. Adâncimea aleasă diferă în funcție de necesități. Hidroforul cu ejector este potrivit pentru alimentarea dintr-un puț cu nivelul apei de maxim 30 metri.

Vă recomandam să apelaţi la un instalator priceput să vă monteze hidroforul. Instalatorul va crea circuitul astfel: aspiraţie şi refulare. Aspiratia = ţeavă din PEHD ce va face aspiraţia de apă din subteran (puţ forat sau din ţeavă zincată bătută în pământ). Refularea = ţeavă din PEHD ce va face legătura dintre hidrofor şi fiecare robinet al casei. În casă se vor folosi diverse tipuri de ţeavi pexal, polietilenă, cupru sau polipropilenă. Se va forma astfel un circuit de ţevi, perfect etanş. Electropompa de pe hidroforul nostru va crea pe acest circuit o presiune măsurată şi controlată de presostat. În momentul când se deschide un robinet, presiunea va scădea, presostatul va simţi această scădere de presiune. Dacă presiunea va scădea sub 1,5 bar (minima reglată) presostatul va porni electropompa ce va crea din nou presiune până la maxima reglată de 2,5 bar, după care va opri electropompa. Acest ciclu de pornire electropompă când presiunea scade sub minim şi oprire când se ajunge la maxim, se va repeta mereu, fără ca noi să ne îngrijorăm în privința ei.

Pentru o familie cu 4 sau mai multe persoane, recomandăm achiziţionarea unui hidrofor cu vas de cel puţin 50 litri pentru a micşora numărul de porniri-opriri ale electopompei, pentru a consuma, astfel, mai puţin curent electric şi nu în ultimul rând pentru a mări durata de funcţionare a hidroforului. Recomandăm vasele de hidrofor din inox. De ce? În şi prin vasul de hidrofor stă şi trece toată apa pe care o folosim în casă, așa că ne dorim să nu fie alterată de particule de rugină. Tot pentru mărirea duratei de funcţionarea a hidroforului, o dată la 1 lună trebuie completată, cu o pompă cu manometru, presiunea de aer din vasul de hidrofor. Vasul de hidrofor are în interior o membrană de cauciuc în care se formează presiune de apă şi în jurul membranei este presiune de aer. Niciodată hidroforul nu se racordează direct la ţeava ce reprezintă reţeaua de apă de la oraş sau comună. Se montează cu aspiraţie NUMAI din vasul tampon în care s-a acumulat apă de la reţea. Hidrofoarele pot fi socotite a fi o măsură de sporire a eficienței și confortului fiecăruia dintre noi. Este drept ca investiția este una destul de mare, însă pare a fi una dintre cele mai bune, costul acestor hidrofoare fiind o investiție cu amortizare destul de sigură și rapidă în ceea ce privește parametrii temporali.

POMPA SUBMERSIBILĂ

La fel ca în cazul hidroforului, pompa submersibilă are același rol. Utilizarea lor este facilă în locuri unde apa este la adâncime mare, astfel fiind necesare aceste pompe submersibile puternice pentru a alimenta cu apă. Aceste pompe funcționeaza sub presiune pentru a circula apa. În principiu trebuiesc luați în calcul 2 parametri – debitul de apă necesar – in m3/h (metri cubi pe ora) și înălțimea de pompare necesară – în mCA (metri coloană de apă sau bar). Pe baza acestor parametri, se alege pompa submersibilă potrivită conform necesarului. Pompele submersibile de apă corect alese sunt durabile și pot funcționa mulți ani fără probleme.

Pompele submersibile au formă cilindrică lungă, cu lungimea începând de la 50 cm. Ele au atât motorul electric cât și pompa, montate într-un corp comun care intră în puț sub apă. Pentru a funcționa, pompa primește curent electric printr-un cablu conectat la motor. De asemenea, o conductă sau un furtun sunt legate de la pompa până la casă pentru a transporta apa. Odată cu creșterea populației, nivelul pânzei freatice scade simțitor. Prin urmare, pompele submersibile sunt amplasate la adâncime mai mare sub nivelul pământului pentru a asigura alimentarea cu apă în orice moment.

Care sunt avantajele unei pompe submersibile față de un hidrofor?

Majoritatea utilizatorilor preferă o pompă submersibilă în locul unui hidrofor pentru că:

  • O pompă submersibilă este mai eficientă energetic decât un hidrofor. Hidroforul folosește mai multă electricitate datorită abilităților mai scăzute
  • Pompa submersibilă pentru fântână folosește presiunea directă pentru a extrage apa din sol și să o împingă în conductă. Hidroforul folosește o tehnică indirectă și anume aspirația. Prin urmare, pompa submersibilă utilizează o presiune mai mare pentru a împinge apa decât hidroforul
  • Pompa submersibilă de apă curată nu face zgomot la fel de mult ca un hidrofor
  • Pompa submersibilă este rezistentă la apă. Conține etanșare și garnituri care împiedică scurgerile de apă. Asta înseamnă că pompa este și protejată electric și nu te vei curenta de la ea
  • Pentru că sunt montate în puț, pompele submersibile nu au nevoie de spațiu suplimentar cum este nevoie pentru hidrofor care are nevoie de cameră tehnică
  • Pompa submersibilă de adâncime poate trage apa de la adâncimi mari, față de hidrofor care aspiră de la maxim 8 metri
  • Spre deosebire de hidrofoare, pompele submersibile nu au nevoie de amorsare

Alegerea unei pompe submersibile și înlocuirea celei vechi, nu este o treabă foarte grea. Dacă montezi pompa pentru prima dată, sau înlocuiești o pompă submersibilă subdimensionată, este posibil să-ți trebuiască mai multe date pentru alegerea pompei submersibile. Dar, înainte să cumperi, vezi mai jos ce trebuie să iei în calcul ca să determini modelul și tipul de pompă necesare. Pentru o instalație existentă, poți alege pompa după modelul pe care-l ai deja.

Ce mărime are pompa pe care-o ai?  – Citește plăcuța de identificare de pe pompă că să verifici puterea în kW. Pentru pompe submersibile, verifică datele din fișa tehnică a pompei sau scoate pompa în exterior. Dacă vrei de exemplu o pompă care să pornească mai rar și să reziste mai mult, alege un model care are putere mai mare.

Care este adâncimea puțului? – Verifică raportul puțului dacă ai făcut forajul cu o firmă specializată. Dacă nu ai un document din care să determini adâncimea și debitul puțului, va trebui să măsori distanța până la luciul apei. Leagă o greutate de capătul unei funii și pune-o în fântână până simți că a atins nivelul apei. Apoi scoate funia și măsoară distanța până la nivelul pământului.

Ce tip de pompă să montez? – Alege pompa după adâncimea puțului. Pentru nivelul apei intre 1–8 metri, poți folosi o pompă de hidrofor. Mai sus am descris ce înseamnă un hidofor și care sunt criteriile de luat în calcul. Pentru nivelul apei mai jos de 8 metri adâncime, alege o pompă submersibilă.

Cum aleg pompa submersibilă? – Pentru o casă unifamilială obișnuită, un debit de 1-2 m3/h este suficient. Ca să estimezi mai bine debitul de apă necesar, numără robineții sau consumatorii de apă din casă. Inclusiv dușuri, mașina de spălat, toalete. Pentru calcul poți lua la fiecare robinet un debit de 8-10 litri/minut.

Indiferent care este opțiunea pe care o alegi, rezultatul nu este diferit. Acest articol are scop informativ, la nivel general. Pentru a te ajuta să faci o alegere potrivită necesităților tale, nu ezita să apelezi la specialiștii nostri din departamentul “tehnică de irigații” din showroom-ul AGRONOMO.

Spor la treabă!

Nu uita să ne urmărești periodic, pentru și mai multe sfaturi si idei practice, pentru tine și grădina ta!

AGRONOMO – Plăcerea de a sta în natură!